«

»

Romanian Gymnastics FAN OF THE MONTH – Claudia Ana-Maria Oprea

Many thanks to all of you who have already submitted your story to romanian.gymnastics.fans@gmail.com! We will be selecting one of your stories each month and publishing it right here, both in English and Romanian.

We have selected Claudia Ana-Maria Oprea as January´s Romanian Gymnastics FAN OF THE MONTH. Claudia will also receive a Romanian Gymnastics Fans t-shirt.

 

 

Here is her story:

English version:

My name is Claudia Ana-Maria Oprea and, although I think my story is a simple one, I decided to write it down and tell you why I love gymnastics!

Summer of 2000. I was about 12 years old. Sidney. The Summer Olympics.

The Gymnastics competition is starting. I don’t remember what final it was, what I know is we had won gold. Romania had won! I tried to remember which final I saw first but I can’t remember. What I do remember well is that Andreea Raducan was competing! I watched her on floor and everything she did seemed fabulous to me! I could only say “wow” and watch her performance thinking I wanted to do the same. I looked up to her! End of the routine. She leaves the floor. I still think she was more striking than the most beautiful actress on the red carpet at the Oscars! This is the moment when my interest for this sport was born, but I felt like I had been following it for years!

Sidney 2000. All-Around competition.

I fell in love with this sport when I saw 3 Romanian flags, 3 Romanian girls, 3 medals in one single event. Then, there was the “pseudoephedrine¨ and the shocking announcement that Andreea would lose the medal. I wanted to scream ¨It´s not fair, it´s completely wrong!¨ This was the beginning, my first contact with gymnastics. The girls brought me joy and sorrow at the same time. I might seem weird but I cried when Bellu and Bitang left after the 2005 scandal….

Then I started reading about gymnastics, about the routines, the elements, follow it closely. I admired the gymnasts and I saw them as role models. I also admired and respected the coaches very much. I started day-dreaming I was in the gym, training right next to them or sitting in a corner, watching them train. I admire their ambition, their power, their grace and I believe in the amount of work they put in. I believe and I know for sure they will make it. I am the last person to lose hope!

I would not want to be mean but the Romanian gymnasts are more graceful, feminine, elegant than others. It´s true you also have to be powerful but this does not define gymnastics as we are talking about ARTISTIC gymnastics! Of all the gymnasts in the world I´d pick the Romanians anytime! When I have the time, I watch Nadia´s perfect routines, but also Răducan, Olaru, Ponor, Porgras´ etc. I am also fascinated by men´s gymnastics, I respect and admire the boys for their power and for the numerous sacrifices they have to make to be on that podium and make the Romanian flag known to the world: Drăgulescu, Urzică, Koczi, Suciu and all the others deserve everyone´s admiration.

Why do I love gymnastics? Because it is a beautiful sport which requires work and sacrifice, because it just fascinates me and makes me fall in love with it more and more! Like I said, this is not an extraordinary story but I only have this to add: it´s my story and I am very proud of it! Thank you for giving me the change to tell it!

Versiunea in limba română:

Mă numesc Claudia Ana-Maria Oprea și, deși povestea mea e una destul de simplă, zic eu, m-am hotărât să vă scriu și să vă spun de ce iubesc eu gimnastica!

Vara anului 2000: avem cred cam 12 anișori, Sidney, olimpiada de vară. Începe concursul la gimnastică. Nu mai țin minte sigur care finale erau, insă știu că se câștigase medalia de aur. Romănia căștigase! Am tot încercat să-mi amintesc care a fost prima finală văzută însă nu îmi mai aduc aminte deloc, ce imi amintesc foarte bine este că cea care concura era Andreea Răducan! Am văzut-o, concura la sol, mi s-a părut fabulos ce făcea! Nu puteam decât să spun “UAU” și să privesc ca și cum mi-aș fi dorit să fac și eu ceea ce făcea ea. Mă uitam la ea cu admirație! Finalul exercițiului. Ea iese de pe covorul de la sol. Și acum parcă nici cele mai superbe apariții feminine pe covorul roșu la Oscar nu sunt atât de nemapomenite ca ea!

Încep apoi să devin interesată de acest sport nou pe care-l descoperisem de atât de puțin timp, dar pe care simțeam că-l știam parcă de milenii întregi! Apoi vine proba de la individual compus Sidney 2000. Când am văzut acel moment de premiere, 3 steaguri romănești ridicăndu-se, 3 românce, 3 medalii într-o singură probă, eram cucerită total de acest sport. Însă vine momentul “pseudoefedrina” și anunțul șocant că medalia Andreei i se va retrage…..îmi venea sa strig, să țip: “NU E CORECT, NU E CORECT DELOC!” Cam acesta ar fi începutul, primul meu contact cu gimnastica. M-am bucurat alături de fete, am suferit alături de ele. Poate o să par ciudată, însă am plâns când domnii B&B au plecat și a fost acel scandal prin 2005, cred…

Apoi am început să citesc despre gimnastică, să urmăresc îndeaproape, să mă documentez despre exerciții, elemente, etc. Cel mai mult am început să țin la gimnaști și gimnaste, am început să le admir și să le iau drept exemplu, iar pe domnii antrenori să-i admir și să-i respect enorm! Dar și să visez uneori cu ochii deschiși că sunt în sala de antrenamente acolo cu ele, uneori antrenându-mă cot la cot cu ele alteori doar uitându-mă într-un colț fără să le deranjez, cum se antrenează! Le admir ambiția, puterea, grația și cred în munca lor titanică! Cred și sigur știu că vor reuși, iar eu sunt cea la care speranța moare ultima!

Nu vreau sa fiu răutăcioasă însă gimnastele românce au în plus față de restul grație, feminitate, eleganță, stil. Da, e adevărat, trebuie să ai un pic de putere, să ai o anumită forță fizică, însâ nu asta definește gimnastica artistică pentru că vorbim de gimnastică ARTISTICĂ! Dintre toate gimnastele din lumea intreagă le-aș prefera oricând pe românce! Mă uit de câte ori am timp la înregistrări cu Nadia Comăneci, la perfecțiunea ei, desigur mă uit și la celelalte fete, Răducan, Olaru, Ponor, Porgras etc.

Însă și gimnastica masculină mă fascinează, îi respect și îi admir și pe băieți, pentru forța lor fizică și, din nou, pentru cele foarte multe sacrificii pe care le fac pentru a fi pe podium și a face steagul României cunoscut in lume: Drăgulescu, Urzică, Koczi, Suciu și ceilalți merită admirația tuturor.

De ce iubesc gimnastica? Pentru că e un sport frumos, unde fără muncă și sacrificii nu se poate face performanța, pentru că pur și simplu mă fascinează și mă face să mă îndrăgostesc din ce in ce mai tare de acest sport! Cum am spus, nu e o poveste extraordinară însă eu zic doar atât: e povestea mea și mă mândresc cu ea! Mulțumesc mult pentru oportunitatea de a-mi spune povestioara!

 

Romanian Gymnastics Fans would love to hear your story! Tell us about yourself, why you love gymnastics, why you support Romanian gymnasts and why you love Romanian Gymnastics and win a Romanian Gymnastics Fans T-shirt.

Mail us your story in English, Romanian, Spanish or Italian at romanian.gymnastics.fans@gmail.com!